Play ▶

  • Play ▶

    Maraton fără linie de finish

    Dacă ai simțit și tu asta, poate că știi. Uneori e prea mult zgomot, e prea multă lumină, sunt prea multe de rezolvat, prea multe de avut grijă, prea puțin timp pentru toate, multe promisiuni și angajamente. Uneori nu mai ai timp să vezi ce e cu tine, n-ai timp să mai știi pe unde ai venit și pe unde ar trebui să ieși, nu mai știi cine răspunde la telefon când suni sau când primești apeluri, n-ai idee de ce te mai trezești și de ce te mai întorci acasă. Și după o vreme în care toate se tot întâmplă zi de zi, că nu mai știi care e…

  • Play ▶

    Nu mai vreau să întineresc

    Gândește-te la asta: o gașcă din cartier, cu skate-boarduri, bmx-uri, Vans-uri, Circa, Osiris, bere la pet, țigări la bucată, nopți lungi pe lângă parcuri și câteva baruri vizitate obsesiv, muzică nouă, primele albume Arctic Monkeys, Franz Ferdinand, Foals, hip-hop nou și vechi, șepci drepte, și o senzație perpetuă de invincibilitate. Aceștia au fost anii, și cine i-a trăit încă își amintește ca fiind printre ultimii mileniali, la treizeci și ceva de ani acum, cu probleme de viață, cu job sau job-uri solicitante, cu rezistență mai mare la băuturi dar cu rezistență din ce în ce mai redusă la nopți pierdute. Și uneori le mai retrăiești, când te vezi cu unii…

  • Play ▶

    O voce de departe

    Sunt povești vechi despre asta – stai pe plajă, pe malul mării, în liniște, și asculți cum bat valurile. Și din când în când mai auzi un pescăruș, un delfin, sau doar zumzetul repetitiv al apei care pare nu-și găsește locul. Și poate în momente când nu te aștepți, dacă stai atent, ai să auzi niște voci ale mării care te cheamă într-un fel în care nu știi ce să faci, care îți transmit mesaje, îți spun tot felul de lucruri, te învață ceva. Vocile acestea sunt ușor de ascultat, doar trebuie să-ți faci timp să le cauți și să le găsești la momentul oportun. Asemenea voci sunt ușor de…

  • Play ▶

    Cât mai departe de tot

    Cele două albume creează o tensiune muzicală extrem de plăcută, care te poartă într-o varietate de zone. E ca și cum te-ai simți în același timp foarte pierdut, dar și foarte sigur pe busola care te îndrumă fără greșeală către un nord care parcă devine maleabil îna așa fel încât să te tragă către liman.

  • Play ▶

    Tot ce bagi in priză

    Într-o dimineață te pregătești să pleci într-o altă țară să-ți iei o mașină nu neapărat nouă, dar faină, care să bucure măcar puțin. Ai niște bani puși deoparte, ai niște planuri, cam știi spre ce optezi, nu crezi că vor fi surprize, și te avânți și pleci. Și după o vreme ajungi într-un parc auto, cauți ceva, îți pierzi o zi, două, trei, și într-un final pleci de acolo cu o mașină nu foarte veche, nu foarte scumpă, dar suficient de bună cât să-ți bată inima cu mult mai tare când o conduci către casă. Și dacă se întâmplă să apeși pe butonul de la radio ca să înfrunți singurătatea,…

  • Play ▶

    Hoții și Punkiștii

    Dacă ai fost acolo, e posibil să știi: sunt momente iarna când vrei să fugi dintr-un motiv sau altul, și dacă e o iarnă din acelea pe care le ținem minte, cu zăpezi mari și multă gheață adunată peste tot pe unde e o potecă de mers, poate măcar o dată ajungi să aluneci, să zbori o vreme, să încerci să te păstrezi în aer, și într-un final să cazi ca și cum acea căzătură e în același timp și un final, dar și un început. Clipele când ești în aer sunt cele despre care vreau să vorbesc în următoarele rânduri, pentru că ascultând albumul de debut al formației The…

  • Play ▶

    Polaroid din 2009

    Chiar dacă au trecut vreo două vieți de când albumul acesta a fost lansat, el se va întoarce într-o zi ca un boomerang pe care l-ai aruncat când erai copil, și nu știi de unde s-a întors când te urci într-o noapte într-un taxi, și te lovește cu nesaț melancolia.