O grădină din care nu mai vrei să ieși

În perioada pandemică, tot mai mulți dintre noi ne-am găsit refugiul în a face lucruri cât se poate de diverse care țineau odinioară de exterior, cât mai în casă. Aașa au apărut diverse grădini în tot sensul cuvântului în bucătării și balcoane de bloc, mici jungle artificiale în sufragerii, plante peste plante crescute lângă laptopuri și televizoare, diferite tipuri de plante aromatice pe dulapuri cu vase, mici flori apărute de lângă paginile calendarului de perete, și multă verdeață în locuri unde n-ai fi crezut vreodată că va apărea. Și prin toate aceastea dacă mergeai, dacă mai reușeai să te strecori prin casă până la o tastatură ancorată de-un laptop care mai producea niște lumină artificială, puteai da cu ușurință play unui album care parcă a prevăzut că ne vom face toți grădinari urbani. Albumul în cauză este „Lavender garden” al formației ieșene  Fine, it’s Pink.

Fine, it’s Pink a apărut în 2013 în Iași, și în scurt timp au reușit să se facă auziți la radio și pe scenele marilor festivaluri din țară, lansând în 2015 un EP de debut intitulat „Young Burns”. De la momentul acela formația a trecut prin diverse formule de live, păstrând cei doi membri fondatori Ioana Lefter și Alexandru Barnea. Periplul lor prin lumea muzicală a fost unul în continuă ascensiune, lansând constant proiecte ambițioase, live-uri din ce în ce mai eccletice, și piese care veneau la nivel de influențe din mainstreamul cool internațional. Din start trebuie să remarcăm faptul că formația și-a propus să treacă granițele țării cu muzica lor, scriind piese doar în limba engleză, iar acest fapt i-a ajutat destul de mult, pentru că evenimentele internaționale n-au întârziat să apară.

Albumul „Lavender garden” a ieșit în lume în primăvara anului 2019 ca o încoronare firească a muncii depuse de formația ieșeană în anii precedenți, și este cu siguranță cel mai complex și deopotrivă experimental proiect pe care l-au făcut. În cele zece piese pe care albumul le înglobează, trupa merge pe creearea unui sentiment constant de neliniște. Ce înseamnă asta la un album electro-dream-pop? În cazul lor este vorba de valuri mici de emoții pe care le ai în mod normal, dar nu ești în totalitate conștient de ele. Primele nouă piese îți amintesc constant că este multă frumusețe în jur, dar îți și reamintesc că în orice moment totul poate dispărea într-o furtună pe care ți-o exemplifică prin ultima piesă de pe album, „Deer”, o excelentă cascadă emoțională înregistrată live pentru a păstra fiecare detaliu muzical viu până la ultima bătaie de metronom.

În materie de versuri, albumul „Lavender garden” virează foarte des către o nostalgie împărtășită a membrilor formației. De altfel, într-o interpretare directă și bazată doar pe recurențe tematice din versuri, grădina de lavandă este un spațiu sigur în care cei din formație se retrag pentru a pune lumea pe pauză, pentru a-și lua câteva clipe de liniște înainte să se întoarcă în nebunia care-i înconjoară. Chiar în piesa care dă titlul albumului, există o trimitere directă către spațiul privat și sigur care te ajută să crești, oferindu-ți liniștea de care ai nevoie: „Took me a long time/ to understand what’s mine/ I bloomed like a flower/ in our final hour/ In my lavender garden.” (Lavender garden)

Neliniștea menționată anterior se găsește în mai toate piesele exprimată diferit, în funcție de trăirile momentului. Există și în piesa „Lavender garden” un moment de acest fel când vocea care aruncă strigătul de luptă se înmoaie și lasă liber și un reproș aruncat universului, lăsând să se vadă micile vulnerabilități: „You made my image from pieces/ I see you clearly/ Just like the waves wash the shorelines/ Tell me I’m pretty/ What are dreams made of/ I wonder every night/ But they all disappear Into hypnotic moonlight.”(Lavender Garden)

Deși piesa „Lavender garden” dă numele albumului, există o altă piesă care însumează cât se poate de bine tot demersul urmat de Fine, it’s Pink pe acest album, și aceea e piesa „Same game”. Poate cel mai nostalgic cântec de pe acest album pornește cu versul: „Is the ground shaking or it’s just me”, un strigăt de ajutor camuflat într-un scurt proces de auto-analiză care va ridica adevăratele întrebări, și va genera automat răspunsuri. În safe-space-ul de care spuneam că este tot albumul, există versuri care atrag după ele acea nostalgie perpetuă pe care formația nu se ferește să o exprime cât se poate de direct, lăsând loc de introspecție ulterioară pentru a-și putea formula cele mai bune răspunsuri: „We are swimmers swimming naked in the sea/ Mother told us not to swim against the stream/ I will hold you as long as you feel safe with me/ After all, we are swimmers swimming naked in the sea.” (Same game)

Tot albumul „Lavender garden” înflorește la fiecare apăsare de play din fiecare boxă până în inima ascultătorului, și odată ajuns acolo, cu greu mai poate pleca, crescând încontinuu ca o grădină de apartament în care ajungi să te pierzi fără să vrei.