Bijuterii mici, ascunse bine
Anul acesta la festivalul Summer Well, printre multe altele, a fost o scenă intitulată Electro Punk Club. Nu era o scenă foarte mare, dar era extrem de dichisită, așezată într-un loc destul de accesibil, umbrit, într-un cort de ceremonii luminat foarte simpatic. Două din trupele care au urcat pe această scenă au făcut ceea ce bănuiam, și pentru ce am mers acolo – au făcut un superb deranj!
Ca să ajung la zi cu tot ce am pierdut prin muzica nou apărută vara asta, am dat peste albumul nou de la San Mitch, trupă de mare angajament din Iași, care, după primele trei sau patru piese mi-a lăsat impresia că se potrivea mănușă la scena menționată anterior – Electro Punk Club.
În primul rând, spre deosebire de cele două trupe văzute la festival, San Mitch cântă exclusiv în limba engleză, dar piesele lor au acel vibe ecclectic care s-ar fi potrivit de minune. „Immaculate Liquid Dripping Off My Shirt”, single-ul de pe albumul Ten Diamond Hours ascunde printre vocile care te poartă fără griji printr-o pădure cu rave-uri întunecate și un substrat fin emo, scos dintr-o nevoie de un revival pe care underground-ul românesc încă nu l-a asimilat.
Ascultând la rând piesă cu piesă albumul, nu poți să nu te gândești cum ar suna live, și asta ar fi un experiment foarte plăcut de văzut, pentru că spre deosebire de piesele mai vechi, San Mitch au ieșit puțin din starea de experiment fără țintă și au marșat către un stil mai bine definit. În piesa „In time” se simte o ușoară influență (sper eu nu auto-sugerată) de Morrissey, aruncând niște cârlige care pot prinde și atrage alături ascultători din mai multe sfere.
Dacă ești în căutarea unei piese care să însumeze o rebeliune pe care n-ai mai văzut-o de mult prin muzica românească, „My pet bear” e piesa aceea – cu o tobă care îți bate ca o inimă permanent surprinză, și un down-tempo care te pregătește de o revoluție pe care o tot aștepți de ceva vreme.
Albumul are paisprezece piese în care se adună o poveste care depășește granițele muzicale ale țării. Dacă nu știam de ei, și de pe unde sunt, aș fi zis că e un proiect DIY dintr-un orășel din mid-west-ul american, pregătit să-și atingă maximul succes fără să-i vadă nimeni la ochi, în genul Midwest Pen Pals, cu imnul lor „Movies like Juno”. Să sperăm că noi apucăm să vedem San Mitch live, și să fim martorii unei mici revoluții care poate se va întâmpla doar în inimile noastre.
