• Play ▶

    O voce cât toate celelalte

    Pentru mulți dintre noi, lumea asta așa cum este ea acum devine din ce în ce mai agitată, și ca să putem să o trăim cu totul, să o înțelegem măcar, trebuie să căutăm un refugiu din când în când în care să lăsăm să treacă puțin timpul pe lângă noi. E important să căutăm un loc de unde să ne uităm în jur și să înțelegem ce-i mai doare pe ceilalți, cum mai sunt ei, cine mai este și cine nu, și prin asta să ne uităm o vreme și la noi, că doar așa ajungem să ne întâlnim noi pe noi. Este o muncă sisifică în toată treaba…

  • Play ▶

    Maraton fără linie de finish

    Dacă ai simțit și tu asta, poate că știi. Uneori e prea mult zgomot, e prea multă lumină, sunt prea multe de rezolvat, prea multe de avut grijă, prea puțin timp pentru toate, multe promisiuni și angajamente. Uneori nu mai ai timp să vezi ce e cu tine, n-ai timp să mai știi pe unde ai venit și pe unde ar trebui să ieși, nu mai știi cine răspunde la telefon când suni sau când primești apeluri, n-ai idee de ce te mai trezești și de ce te mai întorci acasă. Și după o vreme în care toate se tot întâmplă zi de zi, că nu mai știi care e…

  • Play ▶

    Nu mai vreau să întineresc

    Gândește-te la asta: o gașcă din cartier, cu skate-boarduri, bmx-uri, Vans-uri, Circa, Osiris, bere la pet, țigări la bucată, nopți lungi pe lângă parcuri și câteva baruri vizitate obsesiv, muzică nouă, primele albume Arctic Monkeys, Franz Ferdinand, Foals, hip-hop nou și vechi, șepci drepte, și o senzație perpetuă de invincibilitate. Aceștia au fost anii, și cine i-a trăit încă își amintește ca fiind printre ultimii mileniali, la treizeci și ceva de ani acum, cu probleme de viață, cu job sau job-uri solicitante, cu rezistență mai mare la băuturi dar cu rezistență din ce în ce mai redusă la nopți pierdute. Și uneori le mai retrăiești, când te vezi cu unii…