Sunt sucker pentru două lucruri: videoclipuri filmate iarna și muzica We Singing Colors (și asta de când i-am auzit prima oară), și în piesa Sunset se îmbină ambele elemente care îmi ating soft-spot-ul. Există o candoare specială în piesele lor, aproape terapeutică, pe care e greu să o explici în cuvinte, dar pe care o găsesc atât de folositoare în zilele noastre. Ne trebuie din când în când o doză de așa ceva ca să ne ținem pulsul în frâu, ne trebuie o mare de liniște în care să ne căutăm și să stăm o vreme cu noi înșine, fără să fim distrubați de toate cele care ne așteaptă afară.

Dacă ajungi pe o plajă, și găsești o scoică și o pui la ureche, vei auzi marea, aglomerația de peste vară, și nebunia toată care se întâmpla în apă când era mai aglomerat. Și dacă treci peste toate astea, și mai ai puțină răbdare, ai să auzi un sunet de trompetă venind de undeva din depărtare, și tot de acolo o muzică blândă, cu două voci pe care parcă le știi. Cam așa am auzit eu piesa nouă de la We Singing Colors, ascultată fix pe o plajă în miez de sezon. De ceva vreme, We Singing Colors cântă din ce în ce mai mult în limba română, și cu…