În ultimul an, poate chiar doi ani (scuze, dar timpul este atât de relativ acum, că nu am mai ținut ritmul), piesele lansate de Paul Tihan sunt niște dovezi adevărate de virtuozitate. Secția ritmică este impresionantă, partea de viori & coarde elevează sunetul într-un fel pe care rar îl mai vezi pe la artiștii de la noi, iar partitura de chitară electrică de la începutul piesei Am alunecat este o mare operă de artă în sine. În materie de versuri se vede maturizarea de la cântec la cântec, iar piesa Am alunecat are o gravitate muzicală care cere niște versuri de o densitate similară. Poate nu toată lumea apreciază lucrul…