Interviu | Bogdan Tănăsescu (RANA): „Dacă m-aș baza pe inspirație, probabil că nu aș mai scoate nimic niciodată.”

Trupa RANA a scos câteva materiale, a avut o seamă de concerte, și din plecare au părut foarte puși pe treabă. Sâmbătă, la Manifest în Iași, Bogdan Tănăsescu, vocalul trupei RANA se întoarce cu un concert acustic de piese formatoare, cu un playlist cât se poate divers, într-un context cât se poate de liniștit pentru cei care încă mai caută concerte wholesome. Cu ocazia asta, l-am luat pe Bogdan la câteva întrebări, ca să vedem de unde a pornit și unde vrea să ajungă cu această aventură muzicală.

Polifonic: Povestește-mi, te rog, cum a apărut proiectul RANA și de unde vă vine combustia?

Bogdan Tănăsescu: Rana a apărut în noiembrie 2016, cînd eram în clasa a X-a la liceu, în orașul Pitești. Mai fusesem în scurte proiecte înainte, însă doar la chitară, iar Rana a apărut din dorința mea de atunci de a mă exprima și vocal și compozițional. Îmi doream un proiect în care să am libertatea de a alege ceea ce cânt.

Anii au trecut, formația a trecut prin multe formule și au fost chiar câțiva ani de pauză, însă în ultimii trei ani am lansat trei materiale discografice, Verde electric, Codependent, Noi doi (versus restul lumii), ca să recuperăm cum mai zic eu the lost years în care nu am făcut prea multe.

Combustia ne vine nouă, celor de la Rana, din dorința de a face artă, cu toate greutățile și sacrificiile pe care le cere. E ca un drog – odată ce ai luat puțin, cu greu mai renunți la forma aceasta de exprimare. Este un proces terapeutic, până la urmă, și cred că trebuie să fii foarte sincer cu tine în momentul în care te înhami la așa ceva.

Este important să ai și o bază în momentul în care scrii și da, uneori un vers dintr-o poezie te poate inspira să scrii ceva, să pleci de la o idee. Eu mereu apelez la poezia contemporană românească.

Polifonic: Cei care au ascultat muzica voastră au văzut că este foartă multă poezie în versurile RANA și, nu de puține ori, poți găsi, dacă te uiți cu atenție, influențe de la autori contemporani. Cum îți scrii versurile? Cât de ușor te motivezi să faci asta și la ce autori ajungi să recurgi pentru a-ți crea un context favorabil scrisului? 

Bogdan Tănăsescu: La începuturi mi-a fost foarte ușor să scriu, mai ales că pentru primul material al nostru nu am simțit niciodată vreo presiune legată de timp. Este și o vorbă: ai tot timpul din lume să faci primul tău album. După aceea, devine un pic mai greu. La început, credeam în această fântână mitică a inspirației sau în chestii SF, cum vine muza și te inspiră și dintr-o dată scrii, dar, pe parcurs, mi-am dat seama că trebuie foarte multă muncă, de fapt și de drept, ca să scrii. Dacă m-aș baza pe inspirație, probabil că nu aș mai scoate nimic niciodată. Încerc să scriu zi de zi, fie că îmi notez o idee sau umplu o foaie goală cu gânduri, și într-un punct se leagă totul, într-adevăr.

Este adevărat, este important să ai și o bază în momentul în care scrii și da, uneori un vers dintr-o poezie te poate inspira să scrii ceva, să pleci de la o idee. Eu mereu apelez la poezia contemporană românească.

Câțiva dintre poeții mei români contemporani preferați sunt: Dan Sociu, Claudiu Komartin, Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Marin Sorescu.

Cred că unul dintre momentele cheie pentru mine ca artist este lansarea primului nostru material, Verde electric, acesta fiind, de fapt, momentul real în care am început să existăm.

Polifonic: Obișnuiesc să întreb asta artiștii pe care îi intervievez aici, așa că – ai avut vreodată o revelație muzicală – un moment cheie în care ai simțit că ai descoperit cine ești ca artist?

Bogdan Tănăsescu: Cred că unul dintre momentele cheie pentru mine ca artist este lansarea primului nostru material, Verde electric, acesta fiind, de fapt, momentul real în care am început să existăm. Lansarea a fost într-un loc foarte drag nouă, probabil locul pe care îl simțim cel mai mult ca „acasă”, unde pe scenă mă simt ca în sufrageria mea, și anume la Crama Marcea, în iulie 2022. A fost un moment aparte – în mijlocul verii, cu o ploaie torențială ca invitat special, cu vânt, înconjurat de viță de vie. Iar când ploaia a sosit, nimeni nu a plecat din fața scenei. Pe moment am fost copleșit și nu prea am înțeles cât de frumos e momentul pe care îl trăiesc, mi-a trebuit timp ca să îi înțeleg intensitatea și ce avea să însemne pentru mine ca artist.

Polifonic: Într-o epocă dominată de algoritmi și streaming, cum rămâi autentic ca artist?

Bogdan Tănăsescu: Cu greu. You’ve got to stay true to yourself. Și să nu uiți niciodată care e motivul din care ai început să faci asta. Dacă e unul care nu are legătură cu dragostea/pasiunea pentru muzică, e cam greu să nu te pierzi pe drum. În momentele grele încerc mereu să îmi amintesc de ce am început să fac asta. Ca să mă dezbrac de mine, să mă cunosc mai bine și să înțeleg ce se întâmplă cu mine.

La început nu mă simțeam pregătit să comunic cu publicul, ci doar să cânt.

Polifonic: Știu despre tine că ești profesor și te apreciez foarte mult pentru asta, pentru că se simte în muzica ta o disciplină pe care nu o vezi atât de des la artiștii de pe la noi. Dacă ar fi să faci un playlist de zece piese românesți care le-ar deschide mintea elevilor tăi și i-ar face să se înțeleagă mai bine pe ei, dar și lumea în care trăiesc, pe ce piese te-ai baza și de ce?

Bogdan Tănăsescu: Da, este probabil cea mai rewarding meserie pe care o poți avea :-).

În ordine aleatorie – 10 cântece românești pe care le-aș recomanda elevilor mei

1. Epilog – Vama Veche – pentru că e un cântec iconic al anilor 2000, care a transmis un mesaj altfel atunci despre ce înseamnă dragostea.
2. Visare – Vița de vie – probabil cel mai frumos și intens cântec scris în limba română.
3. Nouă – byron – un cântec cu mare greutate, ca tot albumul de altfel.
4. Privește-mă – Grimus – surprinde probabil cel mai important lucru pe care îl caut într-o persoană și anume – empatia.
5. Nu-l dau pe azi pentru mâine – Alexandru Andrieș – titlul cântecului spune mult mai multe decât aș putea eu.
6. M-am născut în București – Partizan – trupa Partizan este un produs bucureștean. Iar muzica lor surprinde, cred eu, Bucureștiul anilor 2000 și toate temele perioadei respective.
7. O noapte mai lungă – Șuie Paparude – cine mai cântă ca Șuie Paparude în România? 🙂
8. Dacă vrei – Celelalte Cuvinte–  nu se poate să nu recomand ceva de la legendele rockului românesc, Celelalte Cuvinte.
9. Aur – Toulouse Lautrec – Toulouse Lautrec cred că au ceva autentic, al lor. Iar cântecul acesta are multe adevăruri în el.
10.  În țara-n care m-am născut  – Jean Moscopol – cu cântecul acesta am vrut să ies un pic din zona de rock – fiind un cântec de dor de țară, cred că este de ascultat și de reflectat asupra lui.

Polifonic: Cât de mult te ajută tactul didactic atunci când ești pe scenă?

Bogdan Tănăsescu: Cred că sunt multe asemănări între a ține o oră la clasă și a fi pe scenă. Ești în spotlight, controlezi totul, tu dai tonul, ai un auditorium etc. Pe scenă nu știu cât m-a ajutat per se, dar știu că sunt anumite momente în care îmi dau seama de asemănările și de provocările care pot fi extrem de asemănătoare.

Pe scenă am avut anii mei în care a trebuit să mă acomodez cu spectacolele și provocările lor. La început nu mă simțeam pregătit să comunic cu publicul, ci doar să cânt. E un skill care se învață, să știi ce să zici, când să zici, cât să zici și cum să zici. Exact ca la o oră la clasă.

Mereu voi avea ceva să zic, mereu voi avea ceva de simțit și probabil că în versuri și în armonii e cel mai autentic și frumos pentru mine să o fac.

Polifonic: Ai avut momente în care ai vrut să renunți? Ce te-a făcut să continui?

Bogdan Tănăsescu: E o industrie destul de grea, cea de alternative. De multe ori te gândești pentru ce faci asta, obosești, nu ai tot timpul energie 100% pentru ea. Dar cum am zis și mai devreme în interviu, e ca un drog – nu prea poți să renunți, mai ales atunci când ai început să faci asta din pasiune, din dragoste pentru artă și ca să te exprimi. Mereu voi avea ceva să zic, mereu voi avea ceva de simțit și probabil că în versuri și în armonii e cel mai autentic și frumos pentru mine să o fac.

Polifonic: Și o ultimă întrebare – dacă ai putea schimba ceva la scena locală underground, ce ai schimba și de ce?

Bogdan Tănăsescu: Eu cred că scena locală de underground arată ok la noi în acest moment. Apar trupe, au oportunități, cântă. Cred că e vorba de foarte multă muncă și să fii constant în ceea ce faci ca să reușești în lumea asta.

Noi nu ne-am așteptat niciodată să bubuim cu vreun hit sau ceva de genul acesta. Am știut că e un drum lung, care poate fi obositor, într-adevăr, dar e un drum pe care ni l-am asumat.