Interviu | Vlad Ilicevici: „Holzstock este o alternativă esențială la festivalurile mari și medii din România.”

În plin sezon de festivaluri în România, dar și în lume, mai apar în locuri în care poate te aștepți mai puțin, fest-uri indie care își propun să aducă în fața publicului un line-up extrem de îndrăzneț. Holzstock Festival se întâmplă în weekendul 16-18 august la Hosman, lângă Sibiu, în curtea bisericii fortificate. Am vorbit cu Vlad Ilicevici, unul dintre responsabilii evenimentului din weekend, despre festival în general, despre ce își propun, și până unde te duce muzica curatoriată din pură pasiune.

Orice festival, de orice dimensiune, vine la pachet cu greutăți și eforturi enorme.

Polifonic: Ce înseamnă să faci un festival aproape independent în România anului 2024 în condițiile în care ne tot uităm în stânga și în dreapta și vedem că mai toate fest-urile care apar sunt branded de la intrare și uneori până la mult după ieșire?

Vlad: Orice festival, de orice dimensiune, vine la pachet cu greutăți și eforturi enorme. Un festival mediu sau mare are nevoie de sponsori mari (care da vin la pachet cu brandingul perceput de multe ori ca excesiv de care zici) pentru a exista. Atunci când te bucuri să vezi o trupă mare (sau măcar medie) ca spectator ar fi bine însă să conștientizezi că brandingul ăla e absolut esențial pentru ca organizatorii să poată aduce trupa respectivă.  Mai ales la noi în țară, unde interesul pentru muzică în general și pentru a susține muzica în mod special este infim, în comparație cu majoritatea țărilor europene, de exemplu.

Pe de altă parte, un festival alternativ, care nu include eternele nume mari locale în line-up (pentru care, de altfel, am tot respectul și toată considerația) și încearcă să promoveze muzică nouă, alternativă, specială, vine însă cu dificultățile lui particulare.

Poate cea mai mare este că nu știm dacă vom mai exista la anul, sau dacă festivalul își va putea păstra direcția. Și, la pachet cu asta, nucleul echipei lucrează pe brânci pro-bono, sau uneori ca în cazul meu anul ăsta, acoperind cheltuieli care depășesc bugetul, cu tot cu încasările, care din păcate rămân foarte mici. Și nu mai continuu, că devine lacrimogen.

Însă e nevoie de festivaluri ca Holzstock pentru a avea o scenă muzicală sănătoasă, diversă, solidă și ne-anacronică.

Polifonic: Ce crezi tu că înseamnă Holzstock festival pentru scena muzicală autohtonă? De ce ar trebui să vină muzicienii tineri la un astfel de festival, fie că sunt doar în public și nu pe scenă?

Vlad: Holzstock este o alternativă esențială la festivalurile mari și medii din România. Și asta pentru că vine cu o selecție de trupe făcută exclusiv în funcție de stil, estetică, energie și relevanță în scena muzicală internațională. Nu exclusiv sau aproape exclusiv din prisma numărului de spectatori pe care îi atrage, așa cum fac cam toate celelalte festivaluri. Și atenție, nu cred că merită damnate pentru asta, atât timp cât se ocupă măcar în parte de promovarea constantă a scenei locale.

Însă e nevoie de festivaluri ca Holzstock pentru a avea o scenă muzicală sănătoasă, diversă, solidă și ne-anacronică. Și mai ales de un public dedicat, dornic de a asculta și descoperi muzică nouă bună, specială și îndrăzneață.

Avem două zile indie, post-punk & garage și o zi cu muzică exotică, etnic-psihedelică.

Polifonic: Știu că au mai fost ediții de festival, și că în urma ediției de anul trecut pe care am vazut-o mai mult în social media, s-a ridicat puțin ștacheta. Cu ce vine Holzstock Festival nou în acest an?

Vlad: Prima noutate este că avem o zi în plus de festival, duminica. Deci mai multă muzică, mai multe activități și workshopuri mișto, mai multe partyuri. Apoi, avem headlineri străini în fiecare seară, ceea ce este aproape incredibil, pentru un festival cu un buget atât de mic. Nu în ultimul rând am încercat să tindem cât se poate spre un gender balance și avem în fiecare zi câte un female lead band. Mai mult, doi dintre cei trei headlineri se înscriu în această categorie. 

Lineupul de anul ăsta e cu siguranță cel mai strong, mai unitar și mai atent curatoriat, și asta pentru că am făcut dream-team cu Florin Oșlobanu de la Control și Codrin Magirescu de la OneDay.

Avem două zile indie, post-punk & garage și o zi cu muzică exotică, etnic-psihedelică.

Headlinerii primei seri sunt LUCY KRUGER & THE LOST BOYS, din Berlin, care își descriu muzica ca fiind art-pop + tender noise, un melanj superb de armonii indie și momente de punk, noise și chiar industrial, care aduc aminte și de PJ Harvey și de Portishead dar și de Birthday Party sau chiar Einsturzende Neubauten. A doua seară se va închide cu post-punkiștii din Chicago, DEEPER, în a căror muzică auzi și The Cure și Joy Division, dar și nebunia revivalului post-punk din ultimii ani – de la Idles și Fontaines DC  la Tropical Fuck Storm și Parquet Courts.

Principalul scop al meu și al colegilor de selecție  este să descoperim și promovăm trupe tinere din zona indie, post-punk, alternative și nu numai.

Holzstockul se va închide duminică cu concertul lui GAYE SU AKYOL care combină un turkish-psychedelia (pe urmele celor de la Baba Zula sau Altîn Gün) cu indie și muzică retro și care e practic un audience request, o trupă cu o asceniune fulminantă în USA, UK și Europa occidentală.

Pentru a încheia cu trupele non-românești, sâmbătă avem o bijuterie vieneză – singer-songwriterul PAUL PLUT, care vine cu full band, un act care poate fi asociat cu Nick Cave, Tindersticks sau Micah P Hinson. Paul scrie muzică de film și teatru și este frontman în cateva trupe de pop, punk și garage din Austria.

Cu toate astea trupele românești sunt cele mai importante pentru mine. Unul dintre scopurile primare ale festivalului este să susțină, cât poate, scena alternativă locală. Punkiștii virtuozi și matematicieni (i.e. formații cu complexitate ritmică și armonică remarcabilă) de la CARDINAL și GUNSHEE sunt cel mai bun lucru care s-a întâmplat în muzica zgomotoasă de la noi în ultimii mulți ani. Într-o direcție diferită, dar la fel de importantă, ritmurile, armoniile și poveștile superbe ale duo-ului etno-pshihedelic de la BALKAN TAKSIM completează un spectru muzical alternativ, sănătos și necesar.

Și din păcate mult prea puțin băgat în seamă de scena muzicală locală.

Apoi, așa cum am mai zis, principalul scop al meu și al colegilor de selecție este să descoperim și să promovăm trupe tinere din zona indie, post-punk, alternative și nu numai.

Anul acesta avem două.

GETCHOO este cea mai importantă descoperire locală pentru mine din ultimii ani. Un indie melodios, combinat cu bucăți zgomotoase de punk, garage și grunge, cu niște instrumentiști foarte buni, toți tineri și plini de energie, cu super-compoziție și super-interpretare.  Și poate cel mai important, una din cele mai bune voci pe care le-am auzit vreodată la noi.

Apoi IOANA IORGU, care e mai mult olandeză, ca și tobarul ei Ollie. Un duo super powerfull și mișto care îmbină post-punkul cu note de grunge, post-metal și psychedelic stoner.

Polifonic: Dacă ai cum, spune-mi 4 piese de la formațiile din line-up-ul de anul acesta pe care oamenii să le asculte, și care i-ar putea face pe cei care ne citesc acum să-și facă repejor bagajele și să fugă spre voi.

Vlad: Aici chiar nu am cum să fac o selecție, dar uite un playlist:

Polifonic: Ce trupă sau trupe ți-ar plăcea să vezi pe viitor pe scena Holzstock Festival, din cele care au poate un acces mai limitat la scenele fest-urilor din România?

Vlad: Acum, dacă m-ai întrebat, aici am o lista imensă. Am să încerc să o restrâng și să o pun pe categorii

Punkiști din afara țării: Maruja, The Murder Capital, Boris, Brutus, Sleaford Mods, Emilie Zoe, Shame, Squid, The Psychotic Monks, Thee Oh Sees, Tropical Fuck Storm, Amyl & the Sniffers și mulți mulți alții

Exotici: Kikagaku Moyo, Mdou Moctar, Bombino, Baba Zula, Tamikrest, Bedouin Burger & many more.

Punkiști locali: Taxawal, Faunlet, Brainwasher, Midpoint, Asincron, Vertical Ego & so many more

Indie locali: Musspel, Zimbru, Kadjvasi  & câțiva alții

Ca să nu mai zic că pentru mine unul ar fi un vis să îi aducem pe IDLES, GRINDERMAN, FONTAINES DC, PJ HARVEY, PORTISHEAD, PIXIES, SLOWDIVE, SPRITUALIZED. Și de ce nu, chiar pe NICK CAVE sau THE CURE. Dar ei au mai fost pe aici și noi mai avem până acolo.

Acum important este să închidem festivalul ăsta nu foarte mult sub zero. 🙂

Mulțumesc & all the best!

Foto: Holzstock Festival