Zilele astea, când tot ce auzi e doldora de clopoței și reni, uite că vine Paul Tihan cu ceva care e ca o gură de aer proaspăt după toate jingle-bell-urile și rudolphii. Noile căderi este o piesă care îl reapropie pe Paul de felul în care l-am cunoscut – cel de folkist. Nu știu cât de mult îi place asta, dar este parte din esența lui muzicală, cea care l-a făcut să fie atât de îndrăgit. În piesele sale, Paul este în general răscolit de tot felul de frici pe care încearcă să le înțeleagă, să le domesticească, și într-un final, să învețe să trăiască cu ele. Noile lui căderi…