#Fresh – Paul Tihan – Noile căderi

Zilele astea, când tot ce auzi e doldora de clopoței și reni, uite că vine Paul Tihan cu ceva care e ca o gură de aer proaspăt după toate jingle-bell-urile și rudolphii. Noile căderi este o piesă care îl reapropie pe Paul de felul în care l-am cunoscut – cel de folkist. Nu știu cât de mult îi place asta, dar este parte din esența lui muzicală, cea care l-a făcut să fie atât de îndrăgit.

În piesele sale, Paul este în general răscolit de tot felul de frici pe care încearcă să le înțeleagă, să le domesticească, și într-un final, să învețe să trăiască cu ele. Noile lui căderi par a fi izgoniri din tot felul de Paradisuri care i-au rămas mici, peste care a trecut tot lăsând viața să meargă înainte: „Undeva mai adânc/ Unde picajul mi-e nume și cuvânt/ Au crescut rădăcini ce azi îmi caută lumini/ Undeva într-un salt/ Unde cerul e tânăr și înalt/ Din noile căderi am să adun tot zborul”. Simplitatea piesei ajută foarte mult la interiorizarea unui mesaj care se aude ca un mesaj ascuns într-o sticlă, pierdut o vreme lungă sub o mare prin care nimeni n-a mai trecut.

Influențele lui Paul din piesa aceasta sunt evidente, și este foarte bine că este așa, pentru că nu există progres fără o înțelegere perfectă a ceea ce este în jur, a ceea ce se ascultă și iubește într-o nișă în care oricum, niciodată nu este sufiecient conținut.