Interviu | San Mitch: „Să fii într-o trupă a devenit, iar, mai cool, decât să faci muzică de unul singur.”
Polifonic: Cum a luat naștere formația San Mitch și care este povestea din spatele numelui trupei?
San Mitch: În iarna 2017 s-a turnat fundația la ce urma să fie San Mitch. Eram într-o trupă de covers și Claudiu s-a alăturat pentru câteva repetiții. Am observat că are tricou cu Queens Of The Stone Age și am facut bond pe treaba asta și la cateva zile după mi-a zis „haide să facem un jam sau ceva și să înregistrăm” și atunci mi-a arătat cum merge treaba cu interfața audio și programe DAW. Am compus mult cu el si ne-am format ca STBY (our other band) cu care am lansat o melodie numită „Have A Safe Flight” în decembrie 2018.
Pentru că aveam foarte multe idei, mi-am cumparat și eu minimul de echipament și am început să compun acasa, una din piese fiind „Caribbean”. Fix înainte să urc melodia pe youtube, am realizat că „uh-oh, am nevoie de un nume” și credeam ca o să îmi dea bătăi de cap, însă…..Google Maps a fost decisiv.
Am căutat nume de orașe și inițial am aterizat pe „Acapulco” dar parcă nu se lipea prea bine. Nu-mi aduc aminte foarte bine cum am ajuns la San Mitch, dar teoria mea este că am vazut probabil un oras mexican sau din sudul Statelor Unite care începea cu „San” (sunt multe by the way, check that out) și am adăugat acest „Mitch” care a venit de undeva din adâncurile creierului. San Mitch, SandWich, Sand Witch whatever it is..
Cred că doi termeni care descriu destul de bine muzica sunt „psychedelia” și „rhythm”.
Polifonic: Pentru cine nu v-a ascultat încă, ca ce sună San Mitch? Ce influențe muzicale v-au modelat cel mai mult stilul și cum ați descrie genul vostru muzical în câteva cuvinte?
San Mitch: Cred că doi termeni care descriu destul de bine muzica sunt „psychedelia” și „rhythm”. Instrumentele primesc aceste roluri. Tonurile de chitara mereu le-am tratat ca pe niște generatoare de sunete și asta constă în folosirea multor efecte, care totodata dau și acest sound psychedelic. You know, mult delay, ceva reverb și apoi poate un modulator sau un pitch shifter. Un bun exemplu este Peony de pe ultimul album, unde chitara de pe refren sună aproape ca o alarmă.
În colțul celălalt al ringului, ritmul trebuie să conducă melodia. Iubesc bassline-urile melodice și groovy, un drum part care să contribuie activ la piesă, nu doar ceva..acolo, in the background.
Cumva ca un tiramisu făcut acasa: pișcoturile sunt bass-ul si toba și tot ce vine deasupra rămâne pe chitară, synth-uri sau voce.
Polifonic: Sunteți scumpi la vedere, și uite că acum veniți cu un concert în Iași, la Acaju, cu un album nou, lansat de puțină vreme – The Worst Weather Since January. Cum arată procesul vostru de creație? Porniți de la versuri, de la o linie melodică sau de la o stare de spirit?
San Mitch: De cele mai multe ori, piesa este compusă cu totul în mers. Dacă există o linie de bass, un drum track sau un riff, înregistrez și voce imediat pentru acestea. Am încercat să structurez o piesa dinainte, de cateva ori, însă nu am fost foarte multumit de rezultat. Probabil din cauza asta muzica noastra are structuri puțin ciudate din când în când, garantând dureri de cap in sala de repetiții. Cam asa au fost compuse toate cele 3 albume de până acum.
Cu piese precum „Kisses & Graveyards” sau “Your Nightmares”, am abordat puțin diferit compusul. Am avut 2 samples pe care le-am învârtit pe toate părțile, adăugând efecte si efecte și pitch swifters, până când a ieșit un soundscape foarte mistic si melodic. A fost foarte tare, mai facem.

Să fii într-o trupă a devenit, iar, mai cool, decât să faci muzică de unul singur și să o pastrezi în fișiere forever.
Polifonic: Din tot ce ați scos până acum, care e piesa voastră preferată și ce amintiri vă leagă de ea?
San Mitch: Drunken Master Tiger Theme ia premiul cel mare aici. Mereu când ascult, o simt ca pe o rază de soare pe obraz dupa o iarnă lungă și mă duce cu gandul la momente foarte dragi mie din perioada în care am compus-o. Există, undeva, pe un hard drive, o variantă mai heavy a melodiei dar mă bucur că am ales varianta asta mai “cu bun-simț“
Ice Cream Van să fie onorabila mențiune. M-am inspirat mult dintr-un vis cu zăpadă, iar dimineață când m-am trezit am vazut niște poze cu brazi înzăpeziți pe Pinterest. Coincidențe, dragi prieteni? Eu nu prea cred.
Este un pas esențial, părerea mea, pentru ca acest oraș să evolueze pe palierul artistic și să coincidă cu adevărat cu eticheta culturală pe care o are.
Polifonic: Aici vă poziționați cum vreți voi – din fața scenei și/sau de pe scenă: cum vedeți evoluția scenei muzicale ieșene în ultimii ani? A crescut vizibil interesul pentru trupele locale?
San Mitch: Mi se pare ca a fost un boom recent în număr si mă bucură foarte tare. Sunt sigur că acest număr o să crească în continuare, pentru că observ un trend: Să fii într-o trupă a devenit, iar, mai cool, decât să faci muzică de unul singur și să o pastrezi în fișiere forever. Se încurajează mai mult release-ul, în orice formă ar fi el.
Ultima mea descoperire este Fortus, acest trio cu riff-uri heavy și energie punk pură și chiar sunt entuziasmat să aud mai departe.
Aș spune că, totuși, ar trebui să fie mai multe locuri unde trupele pot cânta. Câteodată te lovești de faptul că ori sunt deja booked, ori sunt prea mari sau nu acceptă trupe mici. Este un pas esențial, părerea mea, pentru ca acest oraș să evolueze pe palierul artistic și să coincidă cu adevărat cu eticheta culturală pe care o are.
Polifonic: Ce planuri aveți pentru viitorul apropiat — un nou single, un album, turneu sau colaborări surpriză?
San Mitch: Mereu se lucrează la muzică nouă, într-un mod sau altul. Un obiectiv important pentru trupă este să ajungem la cateva festivale la anu. Sper să se realizeze.
Mai este un release pe anul ăsta, similar cu micul live EP din vară. Vă țin la curent.


