Interviu

Interviu | Lu-K Beats & PRNY – „Noi avem dragoste pentru muzică, nu doar pentru un gen anume.”

În cadrul evenimentului Romanian Mental Health Film Festival desfășurat la Iași în perioada 9-12 mai 2024, am avut ocazia să stau de vorbă cu doi dintre cei mai importanți producători muzicali pe care îi avem la ora actuală în România – Lu-K Beats și PRNY. Puțin probabil să nu îi știți, și dacă pe ei nu îi știți, muzica lor cu siguranță vă este cunoscută, pentru că au apucat în ultimii ani să ajungă peste tot – de la radiouri, la cele mai mari fest-uri din țară, și în general cam peste tot pe unde muzica și-a făcut loc. Am vorbit despre muzică, trenduri, sănătate mentală și am lăsat printre întrebări și câteva piese de-ale lor ca mood-ul să fie setat cum trebuie.

Amândoi sunteți producători și muzicieni tineri și foarte tineri, și tinerețea aceasta v-a ajutat pe amândoi să fiți foarte versatili în munca pe care ați ales să o faceți, dar spuneți-mi, vă rog, cum ați început să faceți muzică? De când, și cum v-a prins microbul ăsta?

LU-K Beats: Eu am început încă din copilărie, am crescut cu muzica în casă, tatăl meu cânta la orgă când eram mic. În anii 90 se făceau bariamurile acelea de apartament cu neamuri, și mama cânta la voce, tata cu clapa, alt vecin și el cu clapa, și era așa un fel de formație. Cam de pe atunci am fost fascinat de clapă în sine, și am încercat să reproduc ce vedeam în casă. După aceea am descoperit hip-hop-ul prin 1999, și de acolo a început totul, m-am dus în direcția asta de muzică urbană, doar că în evoluția mea ca producător și ca muzician am abordat și alte genuri muzicale: am fost și în zona de piese de radio, piese pop unde trebuie să urmezi o anumită structură și o anumită direcție din punct de vedere al producției, acum mă ocup și de o trupă rock, și tot așa. Am făcut de la muzică de club, house, electro, până la hip-hop, pop și rock. M-am jucat și ne-am jucat în cam toate sferele muzicii, că până la urmă avem dragostea față de muzică, și nu doar pentru un gen anume.

PRNY: La mine nu a fost partea asta de muzică în familie atât de prezentă. Singura chestie a fost că taică-meu mai tot avea scule din astea – stații, sisteme – și fiind pasionat, m-a luat și pe mine în zona asta, prezentându-mi cum funcționează toate, și pe atunci mi se părea foarte interesant. În perioada aceea încă era cultura asta în cartier la mine în Brașov, în cartierul Noua – un cartier nu neapărat rău-famat, dar un cartier mai underground, unde tot timpul se asculta muzică tare în mașini, și se auzea hip-hop din toate zonele. Acolo pot spune că mi-a atras atenția prima oară muzica pe bune, cu precădere hip-hop-ul, și după aceea am început să descopăr singur pe internet piese, artiști, mă interesam, și de acolo s-a format pasiunea aceasta pentru compus muzică, tot de la hip-hop. Și, după cum a spus și Luca, mi-am dat seama că în mine stă mai mult decât dragostea pentru hip-hop, și de fapt este o dragoste pentru muzică în general, și dintr-una în alta am început să ajung în tot mai multe zone muzicale.

Am prins un punct important cu lansarea genului acestuia muzical fix la începutul anilor 2010 când m-am apucat eu real de muzică, unde era hip-hop-ul românesc cu artiști ca Cedryk, Haarp Cord, Sișu, Specii.

Voi doi sunteți printre cei care au revoluționat muzica românească de după anii 2000 făcând din trap un gen care și-a câștigat o notorietate enormă în Ro. Cât de mare a fost presiunea pe voi când ați croit acest drum pentru o generație întreagă?

LU-K Beats: Am prins un punct important cu lansarea genului acestuia muzical fix la începutul anilor 2010 când m-am apucat eu real de muzică, unde era hip-hop-ul românesc cu artiști ca Cedryk, Haarp Cord, Sișu, Specii, și am mers până în 2013-14 când românii au simțit nevoia de ceva nou, de o schimbare. Am lucrat în partea aceea de hip-hop-ul, și am produs instrumentale produse pentru artiștii respectivi, făcând parte oarecum și din mișcarea aceea, dar simțeam nevoia de o schimbare.

Și de aici pot spune că am căutat ceva mai energic, ceva care să te facă să să reacționezi altfel la concerte, să arate mai complex din punct de vedere vizual – artiștii să arate într-un fel anume, și aici dau ca exemplu moda aceea cu dreduri sau cu articole vestimentare pline de accesorii și tot așa. Presiunea pe mine a fost destul de mare deoarece a pornit cu hate pe genul muzical și pe noi ca artiști,  iar proiectul Șatra Benz a fost cel mai hate-uit la vremea aceea. Și bineînțeles, a urmat hate că că foloseam auto-tune pe voce și lumea asocia auto-tune-ul cu faptul că nu știi să cânți sau că vocea ar suna rău fără efectul acesta, și până la faptul că arătăm și ne îmbrăcam într-un fel anume, lucru pentru care lumea ne cataloga drept gay sau se făcea trolling ieftin, la prima mână pe baza aceasta, și a fost destul de greu de făcut față, dar am continuat cu toții pentru că am simțit că este ceva acolo. Și uite că în timpul acesta, trap-ul a devenit pop-ul României.

PRNY: Eu spre deosebire de Luca nu apucasem să activez și în cealaltă eră a hip-hop-ului Românesc, dacă e să o numim așa, și atunci eu m-am apucat serios de muzică prin 2015 când l-am cunoscut pe el și am început să lucrăm împreună. Cu vreo doi ani înainte mă apucasem și eu să fac beat-uri acasă de la zero, dar la mine nu a existat niciodată noțiunea de hip-hop mai underground.Totuși, știu clar momentul când m-a prins ideea aceasta da aface beat-uri – a fost când am auzit piesa A Mili de la Lil Wayne, și de acolo s-a declanșat totul.

În materie de presiune, la mine a fost doar ca să ating nivelul care era afară, sau să încerc să mă apropii de el, decât presiunea schimbării în sine, având în vedere că eu abia începeam.

La fel ca noi, și publicul se plictisește o dată la ceva timp de un gen muzical sau de o rețetă anume, și atunci ca să îi menții atenția trebuie să experimentezi în anumite zone exterioare zonei tale de comfort.

Voi doi veniți dintr-o zonă foarte experimentală de muzică, unde am tot vazut că se întâlnesc  influențe dintre cele mai diverse. Cât de necesar vi se pare experimentul în general, și de ce credeți voi că are o priză atât de bună la publicul tânăr?

LU-K Beats: Cred că experimentul este unul din cele mai importante elemente în artă, fie că e desen, arhitectură, sculptură, sau muzică. Experimentând poți descoperi lucruri noi, și automat poți ajunge să faci ceva revoluționar, cum au fost și cazurile mai multor genuri muzicale de-a lungul anilor. Uite că nici hip-hop-ul nu s-a născut de la sine, a plecat din jazz care s-a combinat cu funk, și atunci cineva s-a hotărât să experimenteze la rândul lui cu muzică electronică. Eu sunt o persoană căreia îi place să experimenteze mult, și mi se pare foarte important în muzică să faci asta. Cred că priza la public nu se activează la toate experimentele, dar poți nimeri prin experimente ceva care să aprindă publicul. Lumea are nevoie de acel „nou”, și mai ales dacă e ceva ieșit din comun, reacția este și mai puternică.

PRNY: Mi se pare că arta e mișto tocmai pentru că nu se bazează pe niște elemente exacte sau pe niște reguli, și fix de acolo se naște totul, din experimente. Așa se nasc genuri noi muzicale, și este foarte important pentru că noi ca artiști ajungem să ne plictisim de făcut același lucru, și dacă l-am face în continuare la fel, nu ar mai exista pasiune și nici plăcere. La fel ca noi, și publicul se plictisește o dată la ceva timp de un gen muzical sau de o rețetă anume, și atunci ca să îi menții atenția trebuie să experimentezi în anumite zone exterioare zonei tale de comfort. Cred că prinde atât de bine la public experimentul tocmai din cauza surprizei pe care le-o faci.

Am văzut dinainte tot ce urma să se întâmple, și a fost doar o chestiune de timp această creștere organică, layer cu layer. Unii își pierd încrederea dacă nu se întâmplă foarte repede, de pe o zi pe alta, ori aici a fost o muncă de 4-5 ani unde s-a sedimentat totul bucată cu bucată până când a devenit un fenomen și a influențat tot.

Țin minte că acum ceva mai mulți ani m-am zbătut să prind un bilet la Șatra Benz când au venit în Iași, și atunci era încă faza de creștere explozivă care a dus la ce avem acum – fest-uri dedicate trap-ului, artiști internaționali care ne vizitează și câte și mai câte. Cum vedeați voi atunci desfășurarea acestui fenomen? Credeați că va fi posibil un asemenea parcurs?

LU-K Beats: Eu am ținut foarte mult la lucrul acesta, și m-am implicat pentru că am crezut că se vor întâmpla lucrurile care au ajuns să se întâmple acum. Lucrez mult la manifestarea în sine, și îmi fac scenarii de lucruri care se pot întâmpla, și care într-un fel sau altul ajung să se întâmple. De când s-a lansat Șatra Benz, înainte de toate festivalurile mari, mergeam prin orașe la concerte de club, și când mergeam pe jos închideam ochii, îmi dădeam drumul la muzică și mă imaginam pe o scenă de festival cu mulți oameni în față, și cum ar fi decurs totul. Și toate acestea s-au întâmplat- am ajuns să fim headlineri, și proiectul Șatra Benz să fie considerat un proiect de amploarea BUG Mafia pentru generația actuală, ceea ce este cu adevărat măgulitor. Am văzut dinainte tot ce urma să se întâmple, și a fost doar o chestiune de timp această creștere organică, layer cu layer. Unii își pierd încrederea dacă nu se întâmplă foarte repede, de pe o zi pe alta, ori aici a fost o muncă de 4-5 ani unde s-a sedimentat totul bucată cu bucată până când a devenit un fenomen și a influențat tot. Uită-te la muzica de pe radio unde toată lumea acum face feat-uri cu trapperi, se fac fest-uri, și a ajuns ca fiecare parte din industrie să poată profita din treaba aceasta. Pas cu pas s-a ajuns să se facă bani din asta, și oricine poate face bani de la el de acasă fără o casă de discuri la mijloc. Dacă ești talentat poți face o grămadă de bani de la tine din dormitor, fără să ai nevoie de nimeni.

PRNY: Eu nu aveam o viziune atât de amplă, fiind și tânăr și la început, și pe mine m-a ajutat foarte mult că m-a mentorat Luca. Atunci m-a ținut lângă el și mi-a dat încredere ca să pot continua în muzică. M-am străduit să văd cum pot face eu mai bine ce fac, cum să îmi duc cariera mai departe, și nu mă gândeam atât de departe, la toată industria  cum se va schimba, dacă vor apărea evenimente cum sunt cele de acum dedicate exclusiv trap-ului. Cumva în sinea mea știam că eu și cu ei, și cu oamenii din jurul nostru, atâta timp cât ne facem treaba și încercăm să ridicăm tot fenomenul, nu are cum să nu iasă ceva bun până la urmă. În perioada aceea ascultam ce muzică se punea la radio la noi, și nu exista nici o influență de trap, și uite că acum toate piesele au high-hat-uri de trap și snare-uri și tot felul. Zece ani mai târziu îmi dau seama că nu am simțit când s-au întâmplat toate acestea, dar aveam încredere de pe atunci o să se ajungă undeva, pentru că vedeam din reacțiile oamenilor că preluau din genul acesta, și inclusiv la cei care au fost hateri la început, îi vezi acum că au preluat și ei tot felul de influențe.

Nu e nimic de fațadă, și chiar dacă ne aruncăm injurii, le dăm cu o energie pozitivă, o facem într-un fel în care vezi că îți arăți afecțiunea față de un om, fără să fie nevoie să te porți cu mănuși cu el.

Eu vin din zona de rock alternativ a underground-ului, și pe aici mai rar se întâmplă să vezi muzicieni mergând constant la concertele colegilor, ori la voi am văzut multe situații (ce-i drept, pe social media), că susținerea e mult mai puternică. Cum explicați așa numita colegialitate de breaslă în trap? Există o regulă nescrisă în privința aceasta?

LU-K Beats: Nu neapărat. Adică, probabil ai văzut și tu că au și ajuns să se certe unii cu alții și în trap, la fel ca oriunde. Anturajul nostru, label-ul nostru, artiștii noștri cu care colaborăm și avem o brigadă destul de mare ca număr, totul a fost bazat pe dragoste și plăcerea comună de a face muzică. Nimeni nu a fost în asta pentru bani, dar firesc, banii au venit la un moment dat. Există susținerea aceasta strict din cauză că ne-am unit pentru că suntem compatibili, și cine a venit lângă noi a venit pentru că aprecia ce făceam și a dorit să fie alături de noi, și așa s-a mărit brigada. Ura există peste tot, dar da, este o colegialitate poate mai mare ca în alte bresle. Nu e nimic de fațadă, și chiar dacă ne aruncăm injurii, le dăm cu o energie pozitivă, o facem într-un fel în care vezi că îți arăți afecțiunea față de un om, fără să fie nevoie să te porți cu mănuși cu el.

PRNY: Pe lângă ce a spus Luca, lucruri cu care sunt deacord, aici e și o nuanță specială – majoritatea suntem self-thaught, nu avem neapărat studii muzicale, și pentru mine, dar cred că se aplică la mai mulți din zona aceasta, faptul că am ajuns până în punctul acesta, faptul că avem niște lucruri la care nu am visat niciodată, sau că am ajuns pe scene la evenimente mari sau să facem ceva din pasiune pură, pentru noi e o victorie foarte mare, și cam de asta nu există între noi o ranchiună de genul că „unul are studiile alea” sau „ăla respectă formula sau celălat nu o respectă”. Eu merg pe principiul acesta- chiar dacă un artist nu e neapărat din zona mea, dar dacă știu că a pornit din nimic și a ajuns undeva, mie mi se pare că merită respectul meu. Asta diferențiază genul acesta de muzică de alte zone – de la început am urmărit să ne înțelegem mai întâi pe plan uman, și după profesional.

Muzica te ajută să treci peste lucruri, pentru că este sweet spot-ul tău, liniștea ta, dar câteodată trebuie să te îndepărtezi de ea ca să te regăsești.

Interviul acesta se desfășoară în cadrul Romanian Mental Health Film Festival, așa că îmi permit să vă adresez o întrebare mai înclinată către substratul non-muzical – Sunteți înconjurați de muzică, de zgomot, de piese, de instrumente și instrumentale. Câtă nevoie de liniște aveți în viața voastră? Aveți cum să găsiți the sweet spot între toate activitățile care vă umplu viața și pacea interioară care să vă dea și momente de respiro?

LU-K Beats: E cam greu, din păcate, mai ales pentru mine pentru că sunt un workaholic get beget. Din 2010 de când m-am apucat pe bune de muzică cred că am avut vreo 3-4 vacanțe de maxim o săptămână. Pe lângă asta a trebuit să-mi continui treaba după evenimente destul de tragice, cum a fost moartea lui NOSFE, și până la certuri și dezamăgiri cu oameni care pleacă de lângă tine după ce tu doar i-ai ajutat și ai fost alături de ei fără să urmărești ceva. În poziția în care mă aflu eu, aceea de a manageria mulți artiști, ai parte de multe dezamăgiri. E greu să-ți găsești liniștea, dar mi-am găsit tot timpul liniștea în muzică, și uneori liniștea se întâmplă să vină chiar atunci când pleci de lângă muzică. Muzica te ajută să treci peste lucruri, pentru că este sweet spot-ul tău, liniștea ta, dar câteodată trebuie să te îndepărtezi de ea ca să te regăsești…depinde foarte mult de momentul în care te afli.

PRNY: Activând în domeniul artistic, și nelucrând la un job cu program fix, e foarte bine, dar uneori te găsești lucrând foarte mult, și ajungi să trebuiască să-ți iei pauze forțate. E greu să-mi iau mintea de la muzică, și când reușesc să fac, inevitabil mă întorc la tot la muzică foarte repede. În toți anii aceștia mi-am antrenat creierul să fie activ continuu, să se gândească tot timpul la ceva, pentru că noi lucrăm în permanență pentru noi, pentru arta noastră, și atunci e greu să te oprești. Dacă te afunzi în muncă ajungi într-un final să nu mai fii inspirat, și nici să nu-ți mai facă plăcere atât de mult să-ți faci treaba. De aceea caut foarte des să fac alte activități – să joc fotbal, să fac sport, să ies din oraș, sau să merg prin țară.

Mi se pare că nu trebuie să ai o problemă majoră ca să faci terapie, pentru că uneori ajungi să descoperi și să înțelegi anumite lucruri despre tine pe care altfel nu le-ai explora, și asta ajută foarte mult.

Pare că voi aveți treabă 24/7 – că dacă nu sunteți în studio sunteți pe scenă, dacă nu sunteți pe scenă sunteți la podcasturi, și dacă nu sunteți acolo, atunci probabil că iar în studio. Cum aveți voi grijă de sănătatea voastră mentală?

LU-K Beats: Cred că m-am format în ultimii 15 ani să nu mă mai las influențat de discuții sau întâmplări, și am reușit să-mi formez o duritate mentală prin care să nu las orice să mă inlfuențeze pe termen lung. Dacă ceva mă afectează, încerc să fac să nu depășească o săptămâmă, două, și dacă e ceva care să mă afecteze rău, atunci îmi ia timp mai mult să mă redresez. E greu în era în care trăim să ai grijă de sănătatea mentală pentru că ajung să te influențeze și cele mai mici lucruri – de la activitatea pe social media și online, până la cazuri concrete că vezi pe cineva că e prin Maldive și tu nu îți permiți, și automat îți afectează cumva sănătatea mentală. De curând am început să merg la psiholog, și  am privit circumspect la început toată activitatea aceasta, dar m-a ajutat să mă stabilizez psihic. Dacă simțiți că ceva nu este în regulă, puteți apela la un psiholog care să vă așeze. Dar rămân la ideea că e foarte important să lucrezi tu cu tine, să vezi și părțile pozitive oricât de mici ar fi și să le faci să devină mai mari pentru tine pe zi ce trece.

PRNY: Eu am tot făcut terapie de-a lungul anilor și ajung să iau pauză din cauza programului încărcat, dar încerc să revin mereu. Mi se pare că nu trebuie să ai o problemă majoră ca să faci terapie, pentru că uneori ajungi să descoperi și să înțelegi anumite lucruri despre tine pe care altfel nu le-ai explora, și asta ajută foarte mult. Nu știu dacă de aici neapărat, dar am învățat și de la experiențele de-a lungul anilor să găsesc în orice situație în care poate sunt supărat pe ceva din exterior ce aș putea să fac eu cu mine ca să abordez problema altfel. Dacă reușești să controlezi tu lucrurile din exterior, nu va trebui să fugi toată viața după ceva de neatins. Trebuie să realizezi că nu trebuie să îți bați capul foarte mult după trecut sau viitor, și să înveți să trăiești cât poți de mult în prezent. Uneori devine overwhelming când ai o activitate prea mare în online sau în prea multe cercuri de oameni în care unii se exprimă mai de fațadă și pare că situația te face să te simți prost, dar trebuie să știi că nu e chiar așa. Nu e sănătos să te compari, sau să-ți compari situațiile cu ale altora. Eu fac un exercițiu și uneori încerc să-mi opresc notificările, sau să nu intru pe social media, și caut să fac lucruri care îmi sporesc sănătatea mentală – merg la un fotbal cu prietenii, facem o caterincă împreună, sau mergem la masă, sau ne jucăm ceva doar noi și vorbim și râdem, și mi se par lucruri cu adevărat esențiale, chiar dacă din exterior par niște lucruri mici.

Foto – Mountain Dewde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *