Interviu | SAVIN: „Consider că A.I. ul reprezintă o amenințare în special pentru genurile muzicale din Mainstream”

Bogdan Savin este unul din acei muzicieni ieșeni care a strălucit dintotdeauna în formațiile în care a cântat, și când a găsit oportunitatea a ieșit în evidență și ca performer solo. Cea mai recentă aventură a sa este participarea la emisiunea The Ticket de la Antena 1, unde a ajuns până în finală. L-am prins pe Bogdan între sesiuni de repetiții pentru un scurt interviu despre muzică & alte păcate artistice.

Polifonic: Salut Bogdan, mă bucur că ai acceptat invitația aceasta la dialog. Povestește-mi când a început aventura ta muzicală, ce te-a determinat, și cum de te-ai tot ținut de ea?

Bogdan Savin: Aventura asta muzicală a început odata cu primele cântece pe care mi le cântau mama și tatăl meu. Am și acum poze cu mine de la 4 ani in care “shred-uiam” la o mătură, acompaniat de tata, deci cam de pe atunci s-a înrădăcinat o pasiune profundă care a luat diverse forme de-a lungul anilor si care nu îmi dă pace nici in ziua de azi.

Cred ca primul album pe care l-am ascultat pe repeat si de pe care am vrut să învăț piese a fost Balade de la Talisman.

Polifonic: Care a fost primul album care te-a marcat și care ți-a deschis apetitul pentru cântat?

Bogdan Savin: Cred ca primul album pe care l-am ascultat pe repeat si de pe care am vrut să învăț piese a fost Balade de la Talisman. Ei sunt si prima trupa pe care am vazut-o live. In prezent, albumul meu preferat este “Fulfillingness’ First Finale” de la Stevie Wonder.

Polifonic: Povestește-mi, te rog, cum ai ajuns să te înscrii la „The Ticket”, și cum ți-a fost parcursul acolo? De unde îți veni ideea medley-ului pe care l-ai cântat?

Bogdan Savin: Pe scurt, am fost contactat de redacția „The Ticket” în luna Iunie. La început nu am știut care este formatul emisiunii, știam doar că trebuie să pregătesc ceva inedit. Filmările s-au desfășurat în a doua jumătate a lunii August și am fost cât pe ce să nu ajung din cauza programului încărcat, dar cu multă convingere din partea prietenilor și familiei, și vreo 40 de ore nedormite am reușit să fiu la București la timp și să particip.

Primul număr a fost un mashup între „Fir-ai tu să fii de murg” a lui Liviu Vasilică și „Kashmir” de la Led Zeppelin. Ideea de bază din spatele producției a fost să forțez o juxtapunere cât mai directă între Folclorul Românesc și Hard Rock ca să creez o senzație cât mai viscerală prin combinația riff-urilor cu melodiile autentice de fluier și trilurile vocii. Reacția publicului a fost mult peste asteptările mele și m-a propulsat direct în finală.

În finală am vrut să ridicăm puțin miza și am decis să facem momentul live. Ideea pentru numărul din finală a pornit de la un solo de chitară pe care îl aveam în minte de ceva timp. Piesele alese reprezintă fiecare câte un moment special din viața mea, pentru că am avut mare succes cu toate din cele trei în anumite perioade ale parcursului meu muzical. Ordinea, selecția versurilor și interpretarea au fost gândite în așa fel încât această combinație să creeze un fir narativ cu totul nou: Metamorfoza unei iubiri inocente, dar neîmpărtășite (Numai una) care se transformă inițial în neputintă (Lose Control) iar într-un final degenerează în disperare dusă până la limita nebuniei (Je t’aime).  

Cred că rolul acestor show-uri este în primul rând de a crea vizibilitate pentru artiști.

Polifonic: Crezi că ajută un muzician independent astfel de show-uri televizate de talente?

Bogdan Savin: Cred că rolul acestor show-uri este în primul rând de a crea vizibilitate pentru artiști. Pentru mine a fost o provocare pe care consider că am trecut-o cu brio.

Polifonic: Faci muzică de mulți ani, și ai apucat să vezi destule, cred, în toții anii aceștia. Te sperie în vreun fel the rise of the A.I în muzică, dar mai ales în compoziția muzicală?

Bogdan Savin: Pe scurt, nu. Consider că A.I. ul reprezintă o amenințare în special pentru genurile muzicale din Mainstream, care se scufundă de ceva ani în formule generice și mediocritate dată cu polish. Cel puțin în prezent, compozițiile A.I.-ul se limitează la niste impresii generale despre cum ar trebui să sune o piesă într-un stil sau altul. Cert e că odată cu avansul tehnologiei, A.I.-ul generativ va deveni un tool foarte puternic pentru producția muzicală dar suntem încă departe de acel moment. Am lucrat și eu puțin cu SUNO și e adevărat că poate genera idei bune în mâinile potrivite tocmai datorită glitch-urilor pe care le generează foarte des însă toată muzica făcută cu A.I. e maxim la nivelul unui demo de pre-producție și fără componenta umană nu are nicio valoare artistică.

Pe bucket listul meu muzical e să fac un album!

Polifonic: Există ceva ce ai visat să faci în muzică și nu ai apucat până acum?

Bogdan Savin: Există foarte multe lucruri. Primul de pe bucket listul meu muzical e să fac un album. Din fericire, lucrăm la asta chiar acum. Soon!

Polifonic: Dacă ar fi să faci o capsulă cu 10 albume pe care le consideri esențiale pentru orice muzician la început de drum, ce ai pune acolo și de ce?

Bogdan Savin: Voi încerca să fiu succint:

10. Buena Vista Social Club (1997) – Buena Vista Social Club, strict pentru că este o bucată de istorie muzicală unică. Condițiile în care a fost înregistrat albumul ăla îl fac să fie o minune a muzicii moderne și un statement despre arta autentică.

9. Maggot Brain (1971) – Funkadelic. George Clinton a luat tot ce au construit Hendrix și Sly Stone și așa s-a născut P-Funk. În anii 70 s-au pus bazele muzicii așa cum o cunoaștem!

8. Dark Side of the Moon (1973) – Pink Floyd. Cel mai bun exemplu despre cum ar trebui să sune un Concept Album.

7. Paranoid (1970) – Black Sabbath. Incubatorul Metal-ului.

6. Moving Pictures (1981) – Rush. Rush este pentru Progressive Rock ce este Ciorba Radauțeană pentru Ciorba de Burtă. Gateway Drug!

5. Cantafabule (1975) – Phoenix (1974) Cel mai bun Concept Album românesc din toate timpurile!

4. Music of my Mind (1972) – Stevie Wonder. Începutul “Perfect Run”-ului lui Stevie Wonder: o serie de 5 albume într-o perioadă de 4 ani care au scos hituri legendare.

4. OK Computer (1997) – Radiohead. Albumul ăsta trebuie să fie studiat la Conservator în viitorul apropiat.

2. Jaco Pastorius (1976) – Jaco Pastorius. No Skips. Răspunsul la întrebarea “De ce e Jaco Pastorius Legendar?”.  

1. Songs in the key of life (1976) – Stevie Wonder. Cel mai bun double album ever! No skips, only hits!

Aș face un 4-piece nebun cu Frank Zappa la chitara, Jaco la Bas și Jeff Porcaro la tobe.

Polifonic: Dacă ar fi să-ți faci un supergroup cu muzicieni din toate timpurile, pe cine ai alege să-ți fie alături și de ce?

Bogdan Savin: As face un 4-piece nebun cu Frank Zappa la chitara, Jaco la Bas si Jeff Porcaro la tobe. Doar ca să văd ce fel de muzica ar ieși.

Polifonic: Și o întrebare de final – ce pregătești pentru viitorul apropiat, și ce pe unde te mai vedem live?

Bogdan Savin: Am un catalog considerabil de piese pe care nu le-am scos, așa ca în perioada următoare eu și băieții de la the Stash vrem să înregistrăm cât mai multe din ele în studio și, dacă reușim, să punem la cale un EP de 10 piese.

Live o să ne vedem cu siguranță primăvara asta în mai multe locații din Iași și poate până în toamnă reușim să punem și de un mini-turneu prin țară.