Extras

Luni, după Roca (2019)

Textul de mai jos a fost scris în anul 2019, luni dimineața, la ora 7 și ceva, chiar înainte să plec la serviciu. A fost scris în câteva minute pentru un site sau o publicație, nu mai țin minte foarte bine, dar la o simplă căutare pe google nu l-am mai găsit, așa că îl public aici ca un reminder că am fost acolo de la primele ediții, și că în fiecare an acest festival a tot crescut până a ajuns ceea ce este acum.

Luni, după Roca- te trezești cu greu, parcă mai degrevat de treburi, parcă puțin mai liber, dar cu un gol în suflet, că e prima zi după festival, că tocmai s-a terminat Rocanotherworld ediția a 4-a, și e greu să-ți reintri în ritm, sau măcar să te reconectezi la viața ta pe care o aveai înainte.

Rocanotherworld a fost prea personal pentru fiecare din participanți, fie ei organizatori sau spectatori, și orice s-ar spune despre festival trebuie interpretat ca o serie de pagini de jurnal scrise spre dimineață, când se terminau evenimentele la pârtia de ski și ajungeai acasă, și poate pentru încă 15-20 de minute te încăpățânai să adormi, și notai acolo, cât să fie pentru tine, toate cele văzute, întâmplate, trăite.

Au fost 4 zile, și alte vreo 120 înainte trăite la aceeași intensitate, pentru că nu știu neapărat cum este la alte fest-uri, dar la ăsta crescut la Iași fiecare zi premergătoare festivalului era o sărbătoare în sine pentru cei implicați. Imaginează-ți doar – ședințele pre-fest se întâmplau seara, după muncă, într-o companie puțin spus plăcută, care începeau la asfințit, și se terminau când și greierii se plictiseau de cântat și mergeau la somn. 4 zile de festival în care nu am văzut pe nimeni să resimtă o altfel de oboseală decât auto-regenerantă, că te așezai preț de 2 minute pe o canapea, un bean-bag, dar după te uitai către scenă și brusc, totul se ștergea cu buretele, te ridicai și căutai un om prin aproiepre să-l iei la dans.

Au fost 4 zile care au însumat un număr impresionant de evenimente, de act-uri pe care nu ajungi să le vezi așa ușor pe scenele din țară (pentru că, fie vorba între noi, nu toate fest-urile au curajul să riște cu nume precum NoruNegru, Om la lună, Dl. Goe, Coven Clash, sau Aida și Noi, care au venit cu o serie de performance-uri absolut uluitoare, primite cu brațele deschise de către publicul ieșean), de dezbateri pe care nu le găsești așa des în programul unui festival de muzică – muzică și literatură contemporană, finanțarea proiectelor culturale, mizele dezvoltării urbanistice ale Iașului, în căutarea unui festival major de film la Iași, artă contemporană și design la Iași – dar și evenimente conexe care vin în sprijinul animalelor din adăposturi, care nu duc o viață tocmai roz.

Luni, după Roca, te trezești devreme, te ridici în capul oaselor, cu palmele strânse îți acoperi ochii să nu te izbească prea puternic lumina dimineții, și te gândești așa cu bucurie la toți cei care au făcut festivalul Rocanotherworld posibil, la cei 140 de voluntari, la cei din echipă, la Patricia, la Diana, la Alexandra, la Anca, la Ilinca, la Tudor, la Răzvan, la toi ceilalți care au mai fost dar la cum îți fuge mintea în diminețile de muncă nu îți mai amintești de toți, pentru că trebuie să te îmbraci și să te întorci la viața ta de dinainte de Rocanotherworld, o viață ok, simplă, fără prea multe pretenții, o viață ca toate celelalte pe care le-ai mai trăit până acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *