#Fresh

#Fresh – Orkid – Nu te dau

Într-o vreme, toamna, veneau furtuni, și erau mari, și te uitai pe geam doar ca să vezi cum ridică frunzele căzute înapoi în aer, și așteptai parcă să le pună înapoi în copaci. Toamna asta nu am avut furtuni, nu am avut nici frig, și parcă vine un val cald, și pe valul acela am găsit și simțit cumva, piesa Nu te dau, de la Orkid.

Multă vreme am ascultat piesele Orkid cu două seturi de urechi diferite pe care le dețin: prima oară ascultam piesa pentru piesă, pentru versuri și ce alte nebunii mai pot băga băieții în compoziție, iar mai apoi ascultam piesa să văd „the pusrsuit of sound”, pentru că de fiecare dată când ajung peste vreun clip Orkid, mă uit să văd ce fantezie de chitară mai are Vlad Ilicevici, și îmi imaginez că sunt dintr-un muzeu în care încă n-avem voie să intrăm, dar ne spune el când putem.

Piesa „Nu te dau” crește în intensitate ca o baladă care urmează să-ți prevestească ceva, dar nu vrea să te lase să vezi ce, pentru că ar strica o surpriză pregătită prea mult timp. Se simte aceeași candoare în vocea lui Vlad pe care am surprins-o și live. Pentru un trio, Orkid sună cât o orchestră în care toată lumea și-a adus și instrumente de rezervă și le folosește concomitent.

Albumul stă să apară, și eu stau la pândă.