Extras

Ceva se întâmplă în Iași – Rocanotherworld (day3)

Se întâmplă uneori să te trezești dimineața, să deschizi o aplicație meteo și să vezi că urmează mama tuturor ploilor și a furtunilor (n-am găsit altă traducere mai bună pentru „heavy thunderstorms”), și pe baza aceasta să te apuci să-ți organizezi ziua, să-ți cauți haina de ploaie, niște papuci impermeabili și ceva haine mai potrivite. Și ploaia uneori nu vine, cum a fost și ieri, dar precauți am stat și am așteptat cu bagajele la ușă până când era aproape să fie prea târziu.

Primul act al serii de sâmbătă a fost Andra Andriucă, o artistă emergentă din Iași de care se leagă speranțele noastre muzicale locale. Andra nu cântă singură, ci are în spate o formație din care fac parte nume importante de muzicieni locali (Paul Tihan, Bogdan Botez). Piesele Andrei se afla la confluența dintre folk și indie rock, cu versuri introspective, dar punctări muzicale pe cât de neașteptate, pe atât de firești. Ieri, ca de fiecare dată, Andra a cântat cu toată blândețea de care poate da dovadă un artist care nu poate fi tentat să-și pervertească muzica pentru nimic în lume.

Al doilea act al serii a fost formația Ottis Coeur, din Franța. Trupa a avut un mic turneu în România, început la Cluj, continuat la București, și terminat aseară pe scena de la Rocanotherworld. Ca și mine, probabil mai nimeni nu știa nimic despre aceasta formație, însă concertul lor a fost o surpriză foarte plăcută. Nu trebuia să știi franceză ca să le înțelegi piesele, și pare că și ele știau că își vor prezenta piesele în diferite locuri din lume, așa că și-au pregătit o serie refrene numai bune de cântat cu publicul. A fost un insert foarte plăcut acesta de formație-surpriză pe care trebuia să o descoperi prin concertul live, și sper că se va menține această idee și pe viitor, că uite așa mai vezi ce se poartă în materie de muzică pe la formațiile mici și superbe de pe afară.

Finalul serii a fost compus din titanii scenei alternative românești: Byron și The Mono Jacks, ambele formații având slot-uri generoase în care au avut ocazia să-și demonstreze forțele. Primii au fost cei de la Byron care au pregătit un setlist parcă lucrat special pe publicul din Iași care îi adoră. A fost o conexiune pe care rar o vezi reușită de o formație românească între public și artist. Dan Byron a fost într-o formă de zile mari, și asta s-a văzut. Publicul i-a întors înzecit dragostea și energia, si la cum a decurs seara, dacă încă mai eram pe vremea domnitorilor, Ieșenii i-ar fi oferit cu lejeritate scaunul Moldovei după prestația de aseară.

Legătura dintre Byron și The Mono Jacks aseară a fost făcută de Muse Quartet care a cântat câte o treime de concert cu fiecare formație. A fost o mișcare foarte inspirată din partea ambelor trupe pentru că multe piese au căpătat noi valențe într-o interpretare mult mai nuanțată. Nu sunt multe situații când ajungi să spui: „Știi ce-i lipsește piesei ăsteia? Un cvartet de coarde!”, dar uite că după aseară se fac pași într-acolo.

The Mono Jacks au încheiat seara cu un show care a cuprins o panoramă foarte largă a dezvoltării lor muzicale. Prin asta s-a și văzut că în întregimea sa, proiectul Mono Jacks a căutat o continuitate tematică în versuri, pe care nu o poți observa decât în situații de genul acesta când vezi piese compuse în diverse perioade, intercalate. Se întâmplă multe lucruri în piesele lor, mult mai multe decât ajungi să înțelegi când le asculți piesele individual, puse într-un context în care fiecare trebuie să-ți spună mai degrabă ce vrei să auzi și să găsești tu în ele. Dacă oricare din membrii formației ar fi încercat să facă crowd-surf aseară ar fi fost ținut pe brațe cu toată încrederea unui public care și-a întors pulsul ca pe ceas să fie în ritmul pieselor lor, dar ar fi fost și riscant pentru că oricare dintre membri ar fi putut fi luat acasă de un public care nu se mai sătura să-i aclame.

Și după, la main stage s-a lăsat liniștea, și în liniște spre dimineață se auzeau greieri și broaște, și să tot stai și să nu pleci acasă, când primești așa bonusuri de la mama natură.

Foto via Rocanotherworld

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *